De unde începe și unde se termină educația financiară

Foarte des auzim de la diverse entități din piața asigurărilor că românii nu cumpără asigurări deoarece au o educație financiară precară și ca atare consecința este că piața românească este una cu o rată a penetrării asigurărilor printre cele mai scăzute din Europa.  Se fac eforturi destul de mari fie de către ASF/ISF sau de instituții media, dar și separat de către asigurători, brokeri (sau prin intermediul asociațiilor profesionale ale acestora) de educare a românilor, însă se pare că rezultatele concretizate într-o creștere foarte dinamică a pieței asigurărilor se lasă așteptate.  Se pune întrebarea evidentă dacă efortul este suficient și dacă este făcut de toți cei care ar putea să ajute.  Părerea mea este că sunt multe lucruri ce pot fi făcute suplimentar, iar dacă efortul ar fi unul comun și mai mare, toată lumea ar avea de câștigat: piata asigurărilor prin faptul că ar crește mai rapid, clienții deoarece ar fi mai conștienți de riscuri și le-ar trata mai bine, iar in final economia în general ar beneficia de pe urma acestui lucru, știindu-se că o parte din banii colectați prin prime s-ar întoarce implicit înapoi în economie prin intermediul invesțiilor societăților de asigurări.  Din punctul meu de vedere s-ar putea îmbunătăți următoarele :

  1. ISF a început foarte multe proiecte educative de calitate (ex. printre cele mai mai noi inițiative se numără: standardele ocupaționale pentru loss adjusteri, training-uri pentru soft skills pentru piața de asigurări și nu numai, programe de educare în universități, etc) suplimentar față de activitățile ‘tradiționale’ de training ale fostului IMA – toate sunt inițiative foarte bune.  În plus față de cele de mai sus cred că pe viitor colaborarea între universități și ISF ar trebui să fie chiar și mai strânsă și creat un centru comun de cercetare/dezvoltare care să coordoneze lucrări de doctorat/masterat cu teme de interes comune ale mediului academic și ISF/ASF prin care studenții să își aducă contribuția la cunoaștere în domeniul asigurărilor/managementul riscului în România, un lucru de care ar putea beneficia atât ASF cât și piața de asigurări în general.  Astfel de colaborări există în străinătate între instituțiile private de training și universități, iar centrele de excelență ce rezultă din aceste colaborări au un efect pozitiv asupra piețelor și educării consumatorilor prin inovația și know-how-ul generat de lucrările de cercetare.
  2. Brokerii/agenții sunt cei ce sunt cel mai mult în contact cu clienții (fie ei persoane juridice sau fizice).  Pentru a putea să își educe clienții, în primul rând angajații proprii trebuie să aibă un nivel de cunoștințe în asigurări foarte ridicat.  Îmi spunea un profesor de pedagogie la un moment dat că dacă nu reușești să îi explici un concept complicat unui copil minor în așa fel încât el să îl înțeleagă, înseamnă ca tu nu îl ințelegi pe deplin. La fel și noi cei ce lucrăm în asigurări, dacă nu reușim să explicăm un produs sau un concept de asigurare mai complicat unui client ce nu are cunoștințe de asigurări în așa fel încât să îl ințeleagă, înseamnă că fiecare dintre noi mai avem de învățat.   Ca atare un efort constant și continuu de autoeducare (în plus față de cerințele minime impuse de lege) este necesar, iar aici fiecare trebuie să încerce să își autodepășească limita.  Exista o vorbă ‘if you want to reach for the moon, aim for the stars’ (dacă vrei să atingi luna trebuie să țintești la stele), deci cam așa și noi trebuie să încercăm să creștem nivelul de competențe căci la un moment dat produsele ‘commodity’ gen RCA, ce au cea mai mare pondere în portofoliile multor brokeri, și care sunt cel mai simplu de vândut și înțelese de consumatori, nu vor mai produce nivelul de venituri așteptat de intermediari.  În acel moment vânzările nu vor mai putea crește decât în cazul în care angajații intermediarilor vor avea un nivel de cunoștințe ridicat pentru a putea să ‘implanteze sămânța cererii’ în mintea unui consumator care să se concretize într-un final într-o nouă asigurare încheiată.
  3. Asiguratorii au un rol foarte important în dezvoltarea produselor de asigurare și implicit în educarea consumatorilor.   IDD (Insurance Distribution Directive), noua directiva europeană ce va reglementa pe viitor distribuția de asigurări, adoptată în Parlamentul European la începutul lui 2016, în momentul în care va fi implementată și în România va impune o anumită procedura de creare de noi produse de asigurare (de la înțelegerea foarte buna a pieței țintă, până la testare, modalități de distribuție, etc) ceea ce va conduce probabil la o apropiere mult mai bună a cererii cu oferta de produse de asigurare.  Cu toate acestea de foarte multe chiar crearea unui produs va naște implicit și cererea sau cum spunea Steve Jobs ‘a lot of times people do not know what they want until you show it to them’ (de foarte multe ori oamenii nu știu ce vor până nu le arăți tu acest lucru).  Piața asigurărilor este cunoscută ca fiind foarte conservatoare, deci nivelul de inovație e mai scăzut față de alte domenii.  Cu toate acestea avantajul competitiv va putea fi păstrat numai atunci când schimbările în economie și societate ce se manifestă implicit în nevoile consumatorilor vor fi anticipate și răspunsul asiguratorilor va fi unul rapid pentru a răspunde acestor nevoi.  Spre exemplu unul dintre cei mai mari asiguratori la nivel mondial declara de curând că ‘cyber insurance’ va fi la fel de populară ca asigurarea de incendiu în următorii 5-10 ani și probabil că în scurt timp vor apărea și produse pentru piața de retail (în condițiile în care acum exista doar pentru clienți corporate).  Pentru a face o paralelă așa cum a pornit ‘revolutia iPod, iPhone, iPad, iEtc’ ce a condus inclusiv la schimbarea stilului de viață a multora dintre noi, ar putea porni și educarea consumatorilor de asigurări.
  4. Instituțiile de creditare și piața de capital au suprinzător o foarte mare influență în educarea consumatorilor.  În SUA aproximativ 60-70% dintre asigurari sunt fie impuse de stat, fie de finanțatori/ piata de capital.   Dacă pe piața americană câteodata pentru a putea să accesezi un credit trebuie să îți îmbunătățești rating-ul (spre exemplu în scopul obținerii unei dobânzi mai atractive în cazul unei bănci), ești nevoit să închei un program de asigurări complex cerut de creditori/piața de capital (chit că ești un consumator persoană fizică sau juridică), în România lucrurile sunt mai puțin avansate.  Din experiența mea, instituțiilor de credit le lipsește de foarte multe ori expertiza necesară pentru a impune un program de asigurări ce poate să le protejeze în cazul producerii unor riscuri asigurabile sau fac greșeli majore în impunerea unor asigurări ceea ce denota de foarte multe ori slaba pregătire a celor ce se ocupă de așa ceva din cadrul instituțiilor de credit.  Să vă dau 2 exemple personale – primul: atunci când o companie cumpără un utilaj cu bani de la bancă, se impune doar o asigurare de bunuri și de multe ori doar pentru acel bun, ignorându-se total asigurarea de business interruption (și fiind cerută destul de rar de bănci) care în cazul producerii unui risc asigurat la bunul respectiv ar asigura clientului băncii banii necesari plății ratelor la bancă chiar și daca ar înceta activitatea datorită riscului asigurat produs. Al doilea exemplu ce denotă o neînțelegere a asigurărilor l-am întâlnit de câteva ori legat de asigurările de răspundere civilă impuse de bănci clienților.  Acestea obligă clienții să le cesioneze o eventuală despăgubire –  lucru imposibil căci ar reprezenta o cesiune de drepturi necuvenite ceea ce este incorect din punct de vedere juridic.

Ca o scurtă concluzie îmbunătățirea cunoștințelor persoanelor responsabile cu asigurările din instituțiile de creditare/piața de capital ar avea un rol pozitiv în educarea clienților și probabil că ar fi util ca și aceștia să fie considerați consultanți în asigurări și autorizați de ASF.

  1. Învățământul liceal/universitar

Deși există colaborări așa cum am menționat mai sus între ISF și diverse unități de învățământ probabil că se poate face și mai mult.  În liceu se predau cunoștințe de cultură generală la care se poate adauga foarte bine una numită ‘educație financiară’ care să conțină abordări practice ce pot sa includă și asigurările.  Acestea ar pregăti viitorul tânăr cu informații esențiale și utile căci pe parcusul vieții, indiferent de meseria ce o va imbrațișa ca adult, va avea de-a face cu banii, finanțele și implicit cu asigurările.  De aceea Ministerul Educației ar avea un rol definitoriu în educația viitorilor lucrători în asigurări/consumatori de asigurari prin introducerea in curricula obligatorie a acestei materii.

  1. Statul român prin intermediul ONG-urilor / Guvernului

Statul roman ar fi unul dintre principalii beneficiari ai unei educații financiare a românilor așa cum menționam mai sus.  În plus față de protecția mai bună împotriva riscurilor și a investițiilor indirecte în economie date de o mai buna înțelegere a asigurărilor, cunoașterea acestui domeniu i-ar face pe români mai obiectivi în luarea deciziilor în viață căci ar înțelege că orice decizie are doua fațete – risc și oportunitate. Ba mai mult, pe termen mediu și lung statul ar avea de câștigat prin reducerea presiunii bugetare în domeniul asigurărilor sociale (și nu numai) sau a cheltuielilor uriașe și preluarea acestora de către bugetul de stat în cazul producerii unei catastrofe, căci mare parte din tratarea riscurilor asigurabile va fi fost faăcuta de fiecare cetățean în parte, statul diminuându-și substanțial rolul paternalist.

 Paul Dumitru

Anunțuri