Etica – o valoare necesară pentru industria asigurărilor și nu numai

În ultima perioadă devine tot mai evident că industria asigurărilor din România trece printr-o criza de încredere din partea publicului, sau, mai concret vorbind, din partea consumatorilor sau potențialilor consumatori de asigurări.   O serie de schimbări legislative (Solvency II, IDD, etc), inițiative ale ASF sau ale asociațiilor pentru promovarea asigurărilor și ale mass media (educația consumatorilor, spre exemplu) pot conduce cu siguranță pe viitor la creșterea încrederii în piața de asigurări, dar nu vor fi suficiente  întrucât un comportament ce respectă legea sau are o mai bună înțelegere a asigurărilor, deși este o condiție necesară, nu este neapărat suficientă.  Spre exemplu, o modalitate legală de a face business în Sudan (cea mai coruptă țară din lume în 2014 conform Transparency International), nu înseamnă neaparat ca este etică în Finlanda (țara cu cea mai redusă corupție în 2014).

Având în vedere că increderea este probabil cel mai important activ intangibil al oricărui actor dintr-o piață de asigurări este necesar ca toți cei ce activează în această piață să lucreze pentru (re)construirea ei, cu beneficii pentru toate părțile interesate, iar una dintre modalități este având și contribuind la un comportament etic în întreaga industrie.  Din pacate în România nu există un cod etic unic ce trebuie urmat de toți cei ce activeaza în industria asigurărilor, deși este posibil ca în fiecare companie, printre valori, să se numare și comportamentul etic, UNSICAR având chiar un cod al brokerilor, dar care se aplică în special acestei profesii, nu întregii industrii.  O paralelă pe care aș face-o este cu medicina, în care deși fiecare spital sau producător de medicamente are probabil misiuni și valori diferite, toți urmează un ‘cod’ etic unic: jurământul lui Hipocrat. În definitiv toți cei ce lucram în asigurări avem oarecum o misiune similară cu medicii sau farmaciștii, ne ocupăm să ‘vindecam’ clienții de diferite ‘afecțiuni’ -riscuri – oferindu-le tratamente -asigurări- sau ne ocupăm de prevenție -managementul riscului.

Urmând paralela de mai sus, deși legale, anumite perioade ale economiei românești ne-au oferit foarte multe exemple de comportament non-etic în domeniul medical:

  • Medicii ne recomandau ca tratament un anumit medicament (fără să țină cont că substanța activă din alt medicament mai ieftin ar fi avut același efect terapeutic), în special fiind motivați de bonusurile pe care le primeau din partea producătorului acelui medicament;
  • Ni se recomanda un medicament (un antibiotic este cel mai des caz întâlnit), deși de cele mai multe ori nu era necesar, doar pentru că foarte mulți dintre noi considera că numai un medicament ne poate vindeca;
  • Nu ni se prezenta partea negativă a unei boli doar pentru a fi ‘protejați să nu ne pierdem moralul’ și să schimbăm medicul până când găsim unul care să ne spună ceea ce vrem ‘să auzim’.

Exemplele ar putea continua și sunt convins că foarte mulți dintre noi ne-am imaginat comportamente din piața de asigurări românească similare cu cele de mai sus care, în mod evident, sunt non-etice.

Un profesor de management spunea la un moment dat că în business nu există lucruri ‘albe’ sau ‘negre’, ci doar ‘nuanțe de gri’.  Foarte adevarat, dar, din păcate, ‘nuanțele de gri’ sunt cele mai greu de gestionat în cazul eticii.  Spre exemplu, fiecare dintre noi purtăm ‘2 pălării’ în viață: cea personală și cea profesională.  Să presupunem că atunci când purtăm ‘pălăria personală’ aflăm o informație semnificativă despre un viitor potențial asigurat fără ca aceasta să fie ‘oficială’, prin care acel potențial client poate deveni ‘ne-eligibil’ în cazul unei asigurări.  Ziua următoare pe birou gasim cererea de asigurare a acelui potențial client fără ca ea să conțină acea informație materială.  Fără acel client nu vom putea obține un bonus sau o avansare.  În acel moment suntem puși în fața unei dileme: să investigăm mai departe dacă informația lipsă este adevarată și trebuie luată în considerare, sau să ne gândim că cererea de asigurare este semnată și ca atare pe baza principiului celei mai bune încrederi, clientul este pe deplin responsabil de informațiile furnizate, să aplicăm ‘politica struțului’, să ignorăm informația și să încheiem business-ul.  Este una dintre situațiile pe care trebuie să știm cum să le gestionăm pentru a avea un comportament etic.  Deși subiectul merită o dezbatere mult mai amplă, o regulă de aur spune că daca acea decizie ar deveni publică și ar conduce la oprobriul publicului înseamnă că decizia este greșită și trebuie să ne gândim la o altă soluție.

Ce ar trebui facut?

În primul rând ar trebui implicate toate părțile interesate din industria asigurărilor (asiguratori, distribuitori, ASF) pentru crearea unui cod etic care să fie cuprinzător pentru toate ariile ce implică etică în asigurări, care să fie simplu și clar, pentru a putea fi ințeles nu numai de cei ce lucrează în industrie, ci și de întregul public, motivul fiind și acela de a crea încredere în rândul asiguraților sau potențialilor asigurați.

În al doilea rând, pentru implementare, este necesar ca toți cei ce lucrează în industrie, în afară de cursurile de calificare sau pregătire profesională continuă să facă un curs de sine stătător și să dea un examen de etică ce implică inclusiv aderarea la codul de etică.  Această abordare este aplicată în cazul unora dintre cele mai prestigioase certificări internaționale din domeniul asigurărilor – înainte de a avea dreptul de a da examen pentru obținerea certificării, se dă un examen prin care se verifică dacă s-a înțeles codul etic și modalitatea de tratare a ariilor ‘gri’ de genul celor mai sus menționate.

În final, nerespectarea codului de etică să conducă la pierderea licenței și a dreptului de a profesa în domeniul asigurărilor.  În felul acesta industria va crește pe o bază solidă: comportamentul etic.  Cum se spune în business: singurul lucru constant într-o companie sunt valorile (misiunea unei companii poate să fie schimbată la un moment dat), iar pentru industria asigurarilor etica este o valoare necesară.

Paul Dumitru

Anunțuri

Un gând despre &8222;Etica – o valoare necesară pentru industria asigurărilor și nu numai&8221;

  1. Pingback: Broker asigurari: Inca nu avem in Romania un cod unic de etica in asigurari, a carui nerespectare sa duca la pierderea licentei - Stiri Presa Online

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s