Reglementarea tarifelor RCA – soluții posibile pentru asigurații cu risc ridicat

Unul dintre cele mai discutate subiecte la sfârșitul fiecărui an –  nivelul tarifului asigurării RCA  – naște multe dezbateri aprinse din perspectiva consumatorilor, asiguratorilor și evident și al ASF. Motivul principal este obligativitatea prin lege a încheierii poliței RCA în România de către deținătorii de autovehicule, ceea ce face ca legea cererii și a ofertei (singura care ar trebui să stabilească nivelul prețului într-o economie de piață) să nu mai conducă la o piață ‘perfectă’, necesitând astfel intervenția autorității de reglementare pentru a crea cel mai adecvat mecanism ce poate să balanseze interesele asiguratorilor cu cele ale consumatorilor.

Interesul consumatorilor

Având în vedere obligativitatea prin lege a asigurării, a limitelor de despagubire și a condițiilor de asigurare, principalul obiectiv al asiguraților RCA rămâne evident un tarif cât mai mic iar în cazul unui accident plata unei despăgubiri corecte și rapide.

Interesul asigurătorilor

Orice companie de asigurari este în business pentru a face profit și ca atare interesul celor care au în portofoliu asigurarea RCA este acela de a avea profit și de pe urma acestei linii de asigurari. Inexistența profitului și existența pierderilor datorate RCA nu numai ca afectează interesul legitim al acționarilor de a obține dividende de pe urma investiției lor, dar prin reducerea solvabilității companiei îi obligă să găseasca noi surse de capital pentru îndeplinirea cerințelor minime, ceea ce implică costuri suplimentare.

 

Rolul reglementatorilor piețelor de asigurări

O tendință naturală, pe o piață de asigurări în care nu există obligativitatea încheierii asigurărilor este ca potențialii asigurați cei mai expuși la risc să caute să se asigure mai mult decât cei care au un potențial de a produce daune mai scăzut – denumită în limbajul asigurărilor ‘antiselecție’ sau ‘selecție adversă’, iar rolul asigurătorilor pentru a putea obține profit este de a crea mecanisme de a se ‘proteja’ împotriva acestor potentiali asigurați prin oferirea de tarife mai ridicate, condiții speciale sau chiar de a refuza potențialii asigurați a căror clasă de risc este ‘în afara standardului de subscriere’. În cazul RCA, datorită obligativității condițiilor de asigurare și a încheierii acesteia, se creează un conflict de interese între asigurați și asiguratori și de aceea este necesară intervenția reglementatorului.

 

În general, misiunea oricărui reglementator al unei piețe de asigurări este aceea de a proteja consumatorii, de a avea grijă că asiguratorii îndeplinesc cerințele de solvabilitate și nu în ultimul rând de a proteja piața de o competiție distructivă între asigurători care ar avea efecte negative asupra tuturor actorilor din piață. În plus, rolul reglementatorului este acela de a întări și crește încrederea consumatorilor în piața de asigurări, ceea ce este oarecum o rezultantă a misiunii acestuia.

 

Pentru asigurările obligatorii (cum este cazul RCA) în mai toate piețele de asigurări,  reglementatorii intervin pentru a armoniza interesele consumatorilor și asiguratorilor, rolul lor fiind unul triplu:

 

  1. În primul rând trebuie să se asigure că primele rămân ‘rezonabile’. Ce înseamnă acest lucru? Asiguratorii nu trebuie să exploateze obligativitatea asiguraților de a încheia asigurarea RCA și să își maximizeze astfel profitul, ci doar să obțină un profit ‘rezonabil’ și anume primele să fie îndeajuns de ‘reduse’ pentru a putea fi plătite de potențialii asigurați – cu alte cuvinte tarifele nu trebuie să devină prohibitive. Profitul (fie el și minimal) este necesar pentru ca asiguratorii să își poată creea rezerve pentru anii foarte ‘proști’ în care ratele daunelor ar putea ‘exploda’.
  2. Al doilea rol al reglementatorilor este de a se asigura că tarifele de primă sunt ‘adecvate’ și anume că trebuie să acopere daunele produse de RCA, cheltuielile administrative și de marketing și să conducă la un profit, fie el și minimal.       Inexistența unui profit minim poate să conducă la retragerea asiguratorilor de pe piața RCA (existând chiar un caz în 2015 al ABC Asigurări), ceea ce conduce la o mai mare concentrare a pieței și o mai mare putere de negociere în relația cu potențialii asigurați a asiguratorilor ce raman pe piață și evident la o creștere a tarifelor. Având în vedere statisticile ultimilor ani în care ratele daunelor combinate au fost mult peste 100%, rezultatul a fost că anumiți asiguratori și-au redus în portofoliu ponderea RCA (pentru a minimiza sau elimina pierderile), iar alții au ajuns să aibă probleme financiare majore, consecințele fiind suportate atât de acționarii societăților de asigurări, cât și de consumatorii de RCA.
  3. Al treilea rol și probabil cel mai dificil din perspectiva reglementatorilor este acela de a preveni ‘discriminarea’ vis-à-vis de modul în care sunt tratați diverși potențiali asigurați.       Asiguratorii au criterii proprii de cotare (în general acestea sunt secrete comerciale), ele luând în considerare mai mulți factori cum ar fi: vârsta șoferului și experiența, sexul, starea civilă, detalii ale autovehicolului, teritoriul unde este condus, educația (incluzând cursuri de conducere defensivă), istoricul accidentelor și al încălcării legislației rutiere, domeniul de activitate (pentru asigurați persoane juridice) etc. Rolul reglementatorului este de a se asigura că acești factori nu sunt aplicați în mod discriminatoriu și că aceste cote de primă reflectă corect profilul de risc al potențialului asigurat. În cazul în care nu se realizează acest lucru, ar putea exista tendința naturală de a maximiza profitul de pe urma unui asigurat ‘dorit’ de asigurator pentru a acoperi pierderile unui asigurat al carui potențial de daună este aproape o certitudine. Cea mai fair-play abordare față de asiguratori și asigurați este identificarea și stabilirea acelor factori care sunt cei mai obiectivi, verificabili și susținuți de statistici în stabilirea modelelor pentru predictibilitatea daunelor pentru fiecare segment de potențiali asigurați și implicit aplicarea acestora în cotare.

 

Și totuși sunt potențiali asigurați nedoriți de niciun asigurator….

Chiar dacă tarifele RCA sunt stabilite rezonabil, adecvat și nediscriminatoriu, există anumite clase de asigurați cu profil de risc ridicat care probabil nu vor fi doriți de niciun asigurator. În ultimele luni au existat multe discuții referitor la abordarea cea mai adecvată, fiind făcute propuneri atât din partea UNSAR și ASF, cât și din partea unor asociații de consumatori nemulțumiți de creșterea tarifelor, propuneri ce sunt foarte mult congruente cu ce se întâmplă spre exemplu în SUA. Acolo asigurații cu potențial ridicat de risc sunt stabiliți de reglementatori ținând cont de criterii similare (ex. cotele sunt cu un anumit procent peste cele medii, acești asigurați au încălcat legislația rutieră în mod repetat, etc), iar legat de aceștia sunt folosite 4 abordări de către reglementatorii celor 52 de state americane care ar putea fi luate în considerare și la noi:

 

  1. Stabilirea de ‘planuri de asigurare specifice’ (engl. ‘assigned risk plans’) prin care asigurații cu risc ridicat sunt împărțiți între toți asiguratorii RCA în funcție de ponderea din piața de prime RCA subscrisă. Spre exemplu, dacă un asigurator subscrie 25% din primele RCA va trebui să accepte 25% dintre asigurații cu risc ridicat.
  2. Crearea de ‘asociații ale asigurătorilor’ (engl ‘joint undewriting associations’) doar pentru potențialii asigurați cu risc ridicat. În general aceste asociații se creează voluntar între asiguratori (ne-existând obligativitatea tuturor asiguratorilor ce subscriu RCA să facă parte) și funcționează ca un fel de ‘PAID doar pentru asigurații cu risc ridicat’.
  3. Câteva state americane au creat un sistem prin care toți potențialii asigurați sunt acceptați de asiguratori indiferent de profilul de risc, iar pentru cei ce se încadrează într-un profil de risc ridicat, asiguratorii alocă prima și asiguratul către un ‘pool de reasigurare’ la care participă toți asiguratorii ce subscriu RCA. Asiguratorii isi servisează clienții ca pe unii obisnuiți, dar toate daunele sunt plătite din acest pool de reasigurare specific creat pentru potențialii asigurați cu risc ridicat.
  4. Stabilirea unui asigurător deținut de stat doar pentru asigurații cu profil de risc ridicat – în SUA existând un singur stat ce a ales această abordare (Maryland).

 

În loc de concluzie…

Este important ca soluția aleasă pentru reglementarea tarifelor RCA să corespundă cât mai bine intereselor asiguratorilor și consumatorilor, dar în același timp este necesar ca aceasta să fie decisă cât mai curând, implementată și menținută pe termen lung. În același timp, obligativitatea respectării cerințelor Solvency II necesită abordări mult mai structurate din partea asiguratorilor, iar instabilitatea reglementării tarifelor RCA poate declanșa probleme importante legate de solvabilitate cu consecințe negative pentru întreaga piață.

Paul Dumitru

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s