Nicio asigurare nu înlocuiește managementul riscului – partea a doua

 

Nu a trecut nici măcar o săptămână de la tragicele evenimente din clubul ‘Colectiv’ că un nou dezastru a lovit România: o explozie a unei fabrici, producând victime din rândul angajaților.

Accidentele de muncă se întâmplă oriunde în lume, însă modalitatea în care angajatul și angajatorul tratează managementul riscului locului de muncă fac diferența între securitatea și siguranța muncii și ‘o bombă cu ceas’.  În Romania statul obligă agenții economici să facă instructajul de protecția muncii tuturor angajaților, specific fiecărei activități a agentului economic, iar dacă se întâmplă un accident de muncă și instructajul nu a fost efectuat, administratorii agentului economic răspund penal.  În cazul în care instructajul a fost făcut conform legii, singurul lucru care mai rămâne de făcut în cazul unui accident de muncă este ca victima să primeasca tratament medical (dacă este necesar), în timp ce în cazul unei invalidități permanente statul îi plătește o pensie de invaliditate…Nimic nou până acum și în general cunoscut de toată lumea. Din păcate există puține motivații pentru agentul economic să ia pe viitor măsuri suplimentare de management al riscului, să reduca semnificativ potențialele viitoare accidente de muncă. Acesta mai degrabă rămâne atent să facă instructajul de protecția muncii, să aibă ‘hârtiile în regulă’, pentru ca în cazul unui nou eveniment nefericit să nu răspundă penal.  Evident că rămâne posibilitatea unor potențiale cereri de despăgubiri în urma unui proces civil, dar în acest caz, cel mai rau lucru care se poate întampla este ca agentul economic, în funcție de decizia instanței, să trebuiască să platească victimei o sumă de bani, nicidecum să reducă riscul la locul de muncă…

Spuneam în articolul precedent că asigurările nu sunt un substitut pentru managementul riscului, iar asiguratorii pot contribui prin intermediul polițelor de asigurare impunând franșize, oferind reduceri de primă pentru un risc redus sau reduceri în cazul unor rate ale daunelor scăzute.  Un exemplu foarte elocvent despre cum poate să contribuie indirect la managementul riscului locului de munca este asigurarea de accidente de muncă din Statele Unite (numită ‘workers compensation’ în SUA) ce este obligatorie pentru toți agenții economici americani și al cărui mod de funcționare este descris în continuare.  Această asigurare acoperă cheltuielile medicale în cazul unui accident de muncă, costurile cu pensia de invaliditate sau pentru urmași în cazul unui deces, iar dacă este cazul și cheltuielile de înmormântare.  Înainte de a vedea cum este stimulat managementul riscului trebuie menționat că ‘workers compensation’ oferă acoperirea indiferent din vina cui a avut loc accidentul – angajat sau angajator, nefiind necesar un proces pentru stabilirea vinovatului, ci doar să se demonstreze că accidentul a avut loc în timpul programului de lucru și legat de o activitate a agentului economic.  Acest lucru este foarte important căci îl face pe angajator responsabil să aibă grijă ca angajatul să nu fie neglijent în îndeplinirea atribuțiilor, neglijență care ar putea să conducă la un accident de muncă.

Cum contribuie asigurarea ‘workers compensation’ la managementul riscului la locul de muncă? Legislația americană impune ca toți asigurătorii ce subscriu un astfel de risc să țină cont de cel puțin 2 criterii cand oferă o acoperire:

  • Primul este că trebuie să ia în considerare domeniul de activitate al fiecărui agent economic – cota de primă pentru un ‘producător de software’ va fi mult mai mică prin comparație cu a unui producător de ‘explozibili’ pentru a folosi o exprimare plastică, ceea ce este normal.
  • Al doilea criteriu este că trebuie ținut cont la cotare (și acest lucru este critic pentru managementul riscului) de rata daunei fiecărui agent economic pentru ultimii 3 ani anteriori încheierii poliței, existând un sistem de bonus-malus similar cu RCA-ul din România.  Dacă nu au avut daune (sau rate ale daunelor reduse) în ultimii 3 ani, agenții economici primesc un discount, însă dacă au avut daune semnificative cotele de primă cresc foarte mult (pot fi de până la 3.5 ori față de cota de primă din anul anterior) sau în cazuri extreme se poate refuza acoperirea. Acesta înseamnă că agentul economic trebuie să găsească alte modalitați de finanțare a riscului de accidente de muncă (ex. creearea unui pool de asigurare cu alți agenți economici, etc) ceea ce poate fi extrem de costisitor.  Agenții economici nou înființati, deoarece nu au încă istoricul ratei daunei de 3 ani, nu pot obține o cotație de la asigurătorii privați pentru ‘workers compensation’ (căci aceștia nu ar putea să respecte criteriul de cotare mai sus menționat) și ca atare statul în care își au rezidența agenții economici oferă acoperire în primii ani de existență a agentului economic sau în anumite cazuri statul în joint-venture cu asigurătorii privați oferă acoperirea necesară.

Primele pentru ‘workers compensation’ reprezintă cel mai mare cost cu asigurările pentru un angajator american.  Având în vedere că sunt obligatorii, ele reprezintă o pondere semnificativă în cheltuieli și ca atare afectează profitul agentului economic.  Dacă nu încheie asigurarea, în cazul unui accident de muncă, administratorii pot răspunde penal, iar în cazuri extreme agentul economic poate fi închis de autorități până la încheierea asigurării.  Ca atare, agenții economici sunt cointeresați să facă tot ceea ce este posibil sa aibă un management al riscului locului de munca cât mai eficient pentru a reduce și evita accidentele de muncă și evident, poate cel mai important pentru acționari, pentru a își crește profitul.

În România rolul ‘asigurătorului de workers compensation’ este preluat de stat.  Probabil că pe viitor legiuitorul ar trebui sa facă un pas mai departe prin intermediul unor stimulente fiscale sau chiar impunerea de asigurări suplimentare (ex. răspunderea angajatorului față de angajat), urmând exemplul de mai sus sau altele asemenea (probabil că mai exista și alte exemple similare pe piețele de asigurări din alte țări) să încurajeze și cointereseze agenții economici români să fie proactivi și să reducă riscul la locul de muncă pentru angajați, în plus față de simpla respectare a normelor legale de protecția muncii.

Paul Dumitru

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s